Dintre toate mineralele naturale de pe pământ numai TURMALINA poartă în sine sarcina încărcată permanentă, fapt pentru care este numită magnet cristalin. Din toată diversitatea pietrelor este considerată campion absolut pentru spectrul de culori şi nuanţe. Luciul natural, transparenţa şi duritatea i-au conferit acestui mineral un renume meritat al pietrei preţioase. In China şi Coreea, coroana împăratului era împodobită cu cristale de turmalină.
În componenţa sa conţine: potasiu, calciu, magneziu, mangan, fier, siliciu, iod, flor, etc. În total sunt 26 de microelemente din tabelul lui Mendeleev.
La încălzire, TURMALINA creează un câmp magnetic slab, emană raze infraroşii de undă lungă (FRAI) şi anioni (ionii încărcaţi negativ), care au următoarele efecte:
măreşte metabolismul celular, se îmbunătăţeşte schimbul de substanţe;
îmbunătăţeşte circulaţia sangvină locală;
restabileşte funcţia sistemului limfatic;
restabileste sistemele endocrin şi cel hormonal;
îmbunătăţeşte alimentarea organelor şi ţesuturilor;
contribuie la menţinerea echilibrului sistemului nervos vegetativ (sistemul de excitare şi înhibare a psihicului);
asigură energia vitală pentru organism;
TURMALINA stimulează circulaţia sanguină şi calitatea sângelui, ceea ce permite sacestuia să pătrundă în cele mai subţiri capilare, alimentând organismul cu penergie vitala.
Magnetoterapia este o metodă efectivă şi populară a fizioterapiei. Câmpurile magnetice slabe acţionează pozitiv asupra organismului uman. Au ca rezultat:
reducerea durerilor şi inflamaţiilor;
sporirea procesului de vindecare în cazul întinderii ligamentelor, arsurilor, rănilor, fracturilor;
dilatarea vaselor sangvine.
Câmpurile magnetice influenţează pozitiv asupra funcţiilor inimii – creşte circulaţia sangvină în vasele coronare ale inimii şi capacitatea de funcţionare a miocardului.
Functiile TURMALINEI:
Termică. Relaxează muşchii, contribuie la îmbunătăţirea reglării termice, circulaţiei sangvine, creşterea imunităţii. Activează celulele în acea parte a corpului, care este expusă acţiunii.
Acţiunea FRAI. Contribuie la menţinerea echilibrului de apă (elimină edemele, dar nu permite pierderea lichidului), regenerarea ţesuturilor, acţiune antimicrobiană.
Magnetoterapeutică. Reduce inflamaţiile, sporeşte procesele de vindecare. Se elimină stările de oboseală si moleseală.
Actiune asupra punctelor biologic active (ceramica de turmalina are forma de “nasturi”).
Curativă. Ajută la eliminarea toxinelor, sărurilor. Neutralizează mirosul neplăcut al corpului.
Ajută la alimentarea organismului cu oxigen, îmbunătăteste dispozitia, starea psihică si sporeste capacitatea de muncă.
Aflându-vă la mare sau la munte, aţi simţit cum organismul se îmbogăţeşte cu oxigen. Acest lucru se întâmplă datorită proprietăţii ionilor încărcaţi cu sarcină negativă: pătrund uşor în organism şi acţionează benefic asupra sistemului sangvin. Natura este foarte bogată în ioni negativi: în pădure 200-1000 ioni/cm3, la mare 2000 ioni/cm3, la munte 10000 ioni/cm3, lângă o cascadă 18000 ioni/cm3.
Efectele ionizării negative:
– acţiune antialergică;
– reglarea tensiunii arteriale;
– îmbunătăţirea funcţiilor miocardului;
– îmbunătăţirea funcţiilor mucoaselor şi căilor respiratorii;
– descompunerea radicalilor liberi;
– efect calmant pentru sistemul nervos.
Lumina infraroşie reprezintă un tip de iradiere electromagnetică. În rândul de iradieri, aceasta este amplasată, pe de o parte, după lumina vizibilă; pe de altă parte, cu microunde.
Razele infraroşii sunt invizibile pentru ochiul omenesc. Acestea sunt rezultatul mişcării moleculelor şi atomilor în jurul poziţiei sale de echilibru. Aceste mişcări pot dispărea complet doar la zero absolut (-273 grade Celsius), şi prin urmare, numai atunci poate dispărea iradierea infraroşie. De aceea, în calitate de sursă de infraroşii poate servi orice corp, inclusiv şi cel omenesc. O particularitate a razelor infraroşii este aceea, că orice corp, inclusiv şi organismul uman, nu numai absoarbe sau reflectă iradierea, ci este şi o sursă a acestora.
Iradierea infraroşie este un factor al mediului ambiant, care acţionează asupra corpului uman. Această acţiune este condiţionată de efectul termic. Creşterea temperaturii în rezultatul absorbţiei razelor infraroşii de către ţesuturi duce la reacţii cu caracter: local (hiperemia, mărirea permeabilităţii vaselor) şi general (intensificarea metabolismului, termoreglarea, etc.).
Iradierea infraroşie, invizibilă pentru ochiul uman, pătrunde în ţesuturi la adâncime de 3-7 cm. La pătrunderea razelor infraroşii în organismul uman, în primul rând “răspund” molecule de apă (se ştie că 70% din corpul uman reprezintă apa). Aceste molecule reanimează celulele şi stimulează circulaţia sangvină, ceea ce nu poate să nu aibă efect asupra metabolismului, deoarece are loc îmbogăţirea organismului cu oxigen.
Iradierea cu infraroşii şi-a găsit aplicaţii pe scară largă în practica medicală, cosmetologie. Este un asistent foarte bun pentru menţinerea sănătăţii şi bunei dispoziţii, reduce oboseala şi păstrează capacitatea de muncă şi moralul ridicat.
Tratamentul cu raze infraroşii ocupă un loc important în terapia şi medicina multor ţări. Medicina japoneză, cum scrie, de exemplu, doctorul Iamaiaki în cartea sa “Terapia infraroşie”, a atins rezultate foarte bune: se micşorează durerile în cazul arsurilor, se reduce perioada de recuperare, rămân mai puţine cicatrice, scade tensiunea arterială mărită.
Mai multe laboratoare ştiinţifice anunţă despre efectele, obţinute în urma cercetărilor FRAI:
– nimicirea unor tipuri de viruşi de hepatită;
– neutralizarea acţiunii dăunătoare a câmpurilor electromagnetice;
– tratamentul distrofiei;
– tratamentul hemoroizilor;
– creşterea producerii insulinei la bolnavii de diabet;
– neutralizarea iradierii radioactive;
– ciroza ficatului;
– cicatricele cheloide devin mai moi şi, în unele cazuri, chiar dispar.
Magnetoterapia prezintă acţiunea cu câmpuri magnetice slabe, care se exercită asupra organismului în scopuri de tratament şi profilaxie.
Se ştie că există câmpul magnetic al Terrei, care acţionează asupra tuturor organismelor biologice. În funcţie de diverşi factori, acesta poate avea acţiuni pozitive şi negative asupra omului, cum ar fi furtunile magnetice.
Cercetările spaţiale au arătat ce se întâmplă cu organismul uman dacă nu se află în zona de acţiune a câmpurilor magnetice ale Terrei, chiar şi o perioadă foarte scurtă. Savanţii au descoperit că la cosmonauţi, după revenirea pe Pământ, apărea şi avansa osteoporoza pronunţată şi intrau în depresie profundă.
Câmpurile magnetice pot fi împărţite convenţional în 2 tipuri. Partea substanţială este condiţionată de procesele din interiorul nucleului Pământului, unde se creează sistemul de curenţi electrici ca urmare a mişcărilor regulate şi continui a substanţei cu conductibilitate electrică. Altă parte este legată de scoarţa Pământului. Rocile montane ale scoarţei terestre, fiind magnetizate de câmpul electric principal (câmpul nucleului terestru), creează câmpul magnetic propriu.
Caracterul activ al ionilor prezintă unul din mecanismele principale de reglare în sistemele vitale.
Mecanismele de acţiune fiziologică şi terapeutică a câmpurilor magnetice slabe:
1. Sistemul nervos. Acţiunea benefică asupra somnului şi solicitării emoţionale.
2. Sistemul cardio-vascular. Se măreşte circulaţia sangvină în capilare.
3. Îmbunătăţirea permiabilităţii vaselor sangvine şi a pielii. În rezultat, are loc creşterea procesului de resorbţie a edemelor şi medicamentelor administrate.
4. Datorită acestui efect, magnetoterapia şi-a găsit aplicaţii largi în cazul traumatismelor, rănilor şi urmărilor acestora.
5. Are loc sporirea proceselor metabolice în zona regenerării oaselor (în cazul fracturilor procesul de regenerare a ţesutului osos este mai intens şi decurge mai rapid).
6. Are loc creşterea cantităţii de proteină generală, globulinelor şi creşte concentraţia lor în ţesuturi. Totodată, are loc şi schimbarea structurii proteinelor, se micşorează conţinutul acidului lactic (excesul acidului lactic duce la încordare şi apariţia durerilor în muşchi) nu numai în sânge, ci şi în ficat şi muşchi.
7. Are loc redistribuirea microelemtelor în organism (K, Na, Fe, Mg, Cu, etc.)